Oamenii de știință știu că anumite circuite din creier reacționează la experiențele trăite, le codifică și le depozitează în minte ca amintiri. Amintirile reprezintă baza informatică ce structurează identitatea noastră și ceea ce construim ca adevăr despre noi înșine și lumea din jurul nostru. În cadrul experimentelor realizate până acum, neurologii au reușit să transfere parțial amintiri între rozătoare, dar nu au reușit să creeze și amintiri false…până recent.
foto: smithsonianmag.com
Un studiu recent intitulat Crearea memoriei în absența experienței, ale cărui rezultate au fost publicate în revista Nature, a relevat pentru prima dată un proces complex și uimitor prin care amintirile pot fi generate și apoi inserate în mintea animalelor ca o experiență cognitivă de zi cu zi, aidoma experienței senzoriale naturale ce este depozitată în memoria acestora. Acest lucru reprezintă o uriașă descoperire a acestei relativ nou-născute ramuri a neurologiei, „Manipularea memoriei”, al cărei scop este să ajute pacienții cu diverse afecțiuni neurologice, precum Alzheimer și PTSD.
Rezumatul lucrării publicate postulează că „memoria este codată în tipare de activitate neuronală ce formează circuite distincte. Prin urmare, ar trebui să fie posibilă generarea unui proces de inversare a memoriei, prin crearea artificială a acestor modele de activitate, în absența unei experiențe senzoriale.”
Oamenii de știință au dovedit că această ipoteză este pe deplin realizabilă și practic: printr-un proces de inginerie inversă au reușit să genereze o amintire falsă pe care au inserat-o în memorie. Altfel spus, în mintea unui șoarece a fost creată artificial „o memorie naturală”.
În cazul de față, a fost vorba despre formarea unei amintiri ca parte a experienței naturale, prin asocierea unei lovituri la picior (produsă de un șoc electric) cu mirosul florilor de cireș. Șoarecele a aflat că poate evita șocul fizic (și mirosul florilor de cireș asociat acestuia) schimbând direcția deplasării sale către o incintă în care era prezent un miros de floare de chimen. Următoarea fază a experimentului a implicat identificarea modului în care aceste mirosuri afectează creierul și cum anume se poate manipula acest mecanism cerebral. Potrivit cercetătorilor, mirosul de chimen a fost produs din carvonă, o substanță chimică, iar mirosul florii de cireș din acetofenonă. Acetofenona declanșează un anume receptor din rețeaua de celule nervoase senzoriale, ce creează o amintire a mirosului.
Oamenii de știință au folosit Optogenetica, un procedeu complex ce utilizează implanturi de fibre optice și proteinele sensibile la lumină pentru stimularea artificială a anumitor neuroni, pentru a antrena șoarecii în a asocia un șoc electric produs la picior cu lumina optogenetică. Acest lucru a confirmat ceea ce s-a presupus inițial: pentru a asocia șocul produs la picior cu un anume miros nu era neapărat necesar ca șoarecii să identifice și să perceapă acel miros. Această conexiune la nivel mental putea fi creată artificial.
Pentru ca memoria indusă artificial să reprezinte o experiență completă, a trebuit ca oamenii de știință să mai facă un pas și să simuleze și aversiunea față de lovitura simțită la picior. În acest sens, aceștia au folosit un virus pentru a putea încorpora proteinele sensibile la lumină în zona tegumentală centrală a căilor nervoase. Potrivit cercetătorului american Robert Marcone, acest lucru a însemnat faptul că „Animalele au fost capabile să-și amintească memoria artificială implantată, răspunzând la un miros pe care nu l-au întâlnit până atunci și evitând un șoc fizic pe care nu l-au perceput vreodată.”
Rezumând, oamenii de știință au creat prin inginerie inversă o amintire falsă unui șoarece, pentru a putea descoperi în creierul acestuia modul în care circuitele neuronale creează memoria specifică; apoi, au folosit lumina pentru a manipula acele circuite și au implantat artificial acea amintire în memoria unui alt șoarece. Cel de-al doilea șoarece a acționat ca și când și-ar fi amintit perfect suferința produsă de lovitura primită la picior și asociată cu mirosul de flori de cireș, chiar dacă nu a experimentat practic nici șocul fizic și nici mirosul florilor de cireș. Această falsă amintire din memoria sa a fost creată de oamenii de știință.
Acum, marea întrebare ce trebuie pusă este dacă acest lucru este posibil și cu mintea umană, semnificativ mai complexă…în caz afirmativ, este oare etic, moral, ca oamenii de știință să poată modifica și memoria umană?!
La fel ca majoritatea cercetărilor științifice ce presupun mari pași înainte, și acest domeniu al manipulării memoriei prezintă o mare promisiune dar și un mare pericol…deopotrivă, recompensă morală (a succesului) și risc existențial ce trebuie luate în considerare. Tratamentele medicale pe baza manipulării memoriei sunt incredibil de tentante: se pot trata boli precum Alzheimer și PTSD sau alte boli mintale, se pot trata afecțiuni psihice survenite ca urmare a unor traume (violul, traume de război, etc).
Trecând peste utilizarea acestei noi descoperiri științifice în scop pur medical, benefic tuturor ființelor umane suferinde, în cazul în care această tehnologie va fi utilizată de către corporații sau guverne într-un scop nebenefic (manipulare și control mental – n. tr.) realitatea noastră ar putea fi transformată într-un coșmar…în ceva ce nici nu ne-am aminti.
Notă: la nivel oficial s-au publicat studiile și rezultatele obținute pe șoricei de laborator. De asemenea, există Patente pentru dispozitive de control a minții și diverse documente declasificate ce prezintă Programe de cercetare privind controlul și manipularea minții umane, cercetări și documente preluate de la naziști și puse apoi în aplicare de Servicii Secrete și anumite Organizații la fel de secrete.
De citit sau recitit (și) acest articol.
La nivel „extra-oficial”, acolo unde tehnologiile folosite sunt atât de avansate încât nici nu ne închipuim, unde s-a ajuns oare cu implementarea de amintiri false și/sau ștergerea amintirilor reale în/din memoria umană?
https://lumeacarnavalului.wordpress.com
Lupul Dacic 